Sibylle Bergemann
Modă, artă, cultură prin lentila unei femei
6 sept. – 15 dec.
Expoziția oferă o imagine de ansamblu asupra întregii opere a uneia dintre cele mai importante fotografe contemporane din Germania. Fotografiile lui Sibylle Bergemann, născută la Berlin, sunt cu adevărat impresionante. Subiectele pe care le abordează sunt vaste, diverse, iar viziunea și sensibilitatea ei sunt uimitoare. Bergemann s-a descurcat la fel de bine în domeniul modei ca și în reportaje, eseuri fotografice, peisaje urbane sau rurale și portrete. Inițial, s-a remarcat ca fotograf de modă, în scurt timp devenind cunoscută și pentru eseurile sale fotografice și datorită observațiilor sale precise asupra unor detalii ascunse.
După două ediții de succes, la Academia de Arte din Berlin și la Muzeul de Fotografie din Braunschweig, expoziția pornește acum într-un turneu internațional, cu sprijinul Institutului pentru Relații Internaționale – ifa.
„Pe mine mă interesează marginile lumii, nu centrul ei. Mă preocupă ceea ce nu este interschimbabil. Ceea ce apare pe chipuri sau în peisaje și pare că nu se potrivește acolo…” (Sibylle Bergemann)
Fotografiile ei, apărute în publicații internaționale: Der Spiegel, Stern, New York Times
Sibylle Bergemann s-a născut la Berlin în 1941. După încheierea studiilor în domeniul afacerilor, a lucrat, în perioada 1965-1967, în redacția revistei Das Magazin. Pregătirea ei în arta fotografică a început în 1966, cu Arno Fischer, unul dintre cei mai importanți și mai apreciați profesori de fotografie din fosta Germanie de Est. A început să lucreze ca liber-profesionistă în 1967, fiind fotograf de modă pentru revista Sibylle.
Spre deosebire de alte reviste, Sibylle a avut o influență covârșitoare asupra percepției est-germane atât în ceea ce privește moda, cât și referitor la cultură și la modul de viață, în general. Sibylle Bergemann a avut o contribuție esențială în formarea stilului și esteticii deosebite ale fotografiilor de modă din această revistă. Totodată, lucrările sale au apărut și în alte periodice est-germane, inclusiv în săptămânalul Der Sonntag (din 1969) și în Das Magazin (din 1973).
Fotografiile lui Bergemann au fost publicate în reviste naționale și internaționale precum: Die Zeit, Der Spiegel, Stern, New York Times și Geo. În 1996 a primit o bursă din partea UE pentru proiectul „TOKYO ASTĂZI”, de la Centre de la Photographie din Franța.
Lucrările ei sunt incluse în numeroase muzee și colecții: Art Collection Deutsche Börse; Berlinische Galerie; Deutsches Historisches Museum; DZ Bank; Brandenburgische Kunstsammlung, Cottbus; Staatliche Galerie Moritzburg, Halle; Museum für Kunst und Geschichte, Dortmund; Aktion Mensch; Centre Regional de la Photographie, Nord-Pas-de-Calais; colecția Joshua P. Smith, Washington; colecția F.C. Gundlach, Hamburg; GAFF, Galerie für Fotografie, Rotenburg; Deutscher Bundestag.
În 1990, a devenit co-fondatoare a renumitei agenții Ostkreuz – astăzi unul dintre cele mai renumite grupuri de fotografi, având ca preocupare fotografia documentară din Germania. În 1994 a devenit membră a Academiei de Arte din Berlin, Brandenburg.
S-a stins din viață la Margaretenhof, Brandenburg, în 2010.
O analiză critică a realității din Germania de Est, prin lentilă
Sibylle Bergemann a realizat adesea diverse serii de fotografii, ocupându-se, în același timp, și de teme personale, în fotografii individuale. Începând cu anii 1960, fotografiile din domeniul modei și portretele în alb-negru, uneori comandate de revistele Sibylle și Geo, au devenit cele două subiecte principale preferate de artistă. Un alt aspect important al operei sale îl constituie reprezentările scenelor și imaginilor urbane – o temă pe care a urmărit-o de-a lungul întregii sale cariere. De asemenea, Bergemann a experimentat din plin și cu polaroidul, ca mod de expunere. Ea a creat, în principal, fotografii alb-negru, dar a folosit uneori și culoarea ca element constitutiv în construirea sensului, și nu doar ca modalitate de ilustrare.
Opera lui Bergemann trebuie privită în contextul social al vremii sale. Fotografiile ei oferă o analiză critică a realității din Germania de Est, reflectând condițiile deosebite din acea perioadă. De asemenea, ea a privit întotdeauna fotografia ca pe un mijloc ce transferă și transformă realitatea într-o imagine, și nu ca pe o simplă reprezentare a acesteia.
Pentru Bergemann, arta fotografică a reprezentat un mijloc prin care a reușit să pună în lumină contexte și corelații, interpretând și comentând în mod constant realitatea. Astfel, detaliile deosebite ale fotografiilor sale devin simboluri care reflectă povești și nuanțe subtile ale timpului lor. Ele sunt interpretări, dar și declarații.
Fotografiile lui Bergemann fac apel la nostalgia privitorului, care poate fi atras cu ușurință de acestea într-o atmosferă meditativă și melancolică, plină de stări de spirit stranii, ca într-un vis. Complexitatea acestor lucrări conturează stilul inconfundabil și personal al artistei. „Se pare că fotografa vrea să creeze ceva care în prezent lipsește: însemnări răzlețe din împrejurimi, în căutarea unor rădăcini, rezultate ale unei călătorii într-o lume onirică.” (Matthias Flügge, 2006)
Street photography la Berlin, New York, Paris, Tokyo și São Paulo
Acest aspect al operei lui Bergemann devine deosebit de evident în scenele din viața urbană pe care le surprinde și în lucrările realizate cu polaroidul. A început să se concentreze asupra situațiilor urbane în Berlin, la sfârșitul anilor 1960, și a continuat să lucreze în acest domeniu în orașe precum New York, Paris, Tokyo și São Paulo.
Între 2000 și 2006, Bergemann a realizat o serie de fotografii cu polaroidul, intitulată Amintiri pierdute. În aceasta, locurile și spațiile surprinse rămân în mare parte ascunse de percepția conștientă a privitorului. Aceste imagini abstracte, aproape cufundate în somn, ale unor spații care au fost cândva pline de viață, dar care apoi au fost părăsite, își spun propriile povești despre schimbările și metamorfozele suferite. Fabrici dărăpănate, cum ar fi vechea clădire de reparații a companiei feroviare de stat Deutsche Reichsbahn din Berlin-Friedrichshain, un teren de joacă năpădit de vegetație unde nu mai merge nimeni, grădini și clădiri pustii care au aparținut soldaților sovietici și familiilor lor – toate aceste locuri au fost abandonate dintr-un motiv anume. Bergemann caută urmele rămase în aceste locuri cândva pline de viață, fapt care duce la surprinderea unor imagini lipsite de orice nostalgie melancolică pentru Germania de Est și care constituie un act conștient de rememorare a unei epoci de mult apuse.
Un alt grup tematic important în cadrul operei lui Bergemann este reprezentat de fotografiile realizate în Africa și în Orientul Mijlociu. În perioada 1999-2004, ea a fost însărcinată de revista Geo să viziteze mai multe țări africane (Ghana, Senegal, Mali) și Yemen, din Orientul Mijlociu. Pozele făcute acolo – fotografii de modă și imagini ce surprind diverse situații – reflectă sensibilitatea picturală și subtilitatea creativă a lui Bergemann. Aici, ea surprinde frumusețea fără a recurge la stereotipuri exotice și înfățișează viața ca formă de afirmare împotriva circumstanțelor în care se desfășoară. În aceste fotografii, Bergemann arată viața de zi cu zi, cu toată ambivalența ei – o viață situată între cultura tradițională și începutul globalizării. Cu toată precizia lor, aceste imagini par aproape atemporale. Ele au o aură de depărtare sub un cer vast. Până la urmă, fotografa înfruntă lumea din jurul ei; singură și cu mecanismele de apărare dezactivate, ea rămâne deschisă în fața subiectelor tratate. Mai presus de orice, acest angajament și această empatie care rezultă din imparțialitate sunt cele care permit fotografiilor lui Bergemann să-i vorbească privitorului în toate modurile descrise anterior.
Expoziție realizată în parteneriat cu ifa, Ambasada Republicii Federale Germania în România și Goethe Institut.
Mai multe expoziții