Hair stories

Istoria culturală a părului reprezintă o fascinantă metodă de cercetare a relațiilor dintre biologia umană, statut și norme sociale, etaloane ale frumuseții. De-a lungul diferitelor civilizații și epoci, semnificația părului a comportat transformări spectaculoase, depășind funcția fiziologică și devenind, astfel, un cadru prin care diferite comunități și-au exprimat afilierile culturale, religioase și sociale. Maniera în care părul capilar este expus sau ocultat, îngrijit, purtat ori reprezentat în artă continuă să fie relevantă până în prezent, contribuind la definirea identității de grup sau individuale. Coafurile femeilor, de pildă, au oglindit din cele mai vechi timpuri vârsta, apartenența, credințele religioase, starea civilă, ocupația, statutul economic și social. Cu alte cuvinte, modul de expunere a părului nu are doar un caracter estetic și nu se reduce numai la cum poate fi înfrumusețat corpul.

Pe de altă parte, din punct de vedere antropologic, însăși preocuparea pentru aspectul părului constituie o componentă inerentă a naturii umane. În acest caz, apelul la istoria artei este relevant, căci încă din perioada preistoriei avem diferite tipuri de piepteni și de agrafe de păr, iar în perioada antică mai ales sculpturile servesc drept mărturie pentru diferitele stiluri de coafură preferate în epocă. Chiar și atunci, purtarea părului la vedere ori acoperirea acestuia putea să exprime apartenența la o anumită clasă socială sau respectarea unor norme de ordin religios (vezi cazul femeilor căsătorite din elita societății romane, care sunt mai mereu reprezentate cu capul acoperit). Deși actul de îngrijire a părului reprezintă, în general, un aspect specific și altor mamifere, doar oamenii au dezvoltat de-a lungul istoriei metode de a-și modifica în mod intenționat înfățișarea părului.

De-a lungul istoriei, coafurile bărbaților și ale femeilor au fost adesea distincte, apărând variații tot mai mari odată cu epoca modernă. În decursul timpului, s-au cristalizat anumite stiluri caracterizate drept „feminin” sau „masculin”, modul de purtare a părului devenind un element care deosebea sexele între ele (în multe culturi, părul lung a reprezentat o amprentă feminității).

Acest lucru s-a schimbat, însă, în mod dramatic în secolul al XX-lea, cu precădere în culturile occidentale. În anii 1920, milioane de femei au adoptat stilul „bob”, blurând astfel granițele diferențierii între coafura masculină și cea feminină. În același timp, tot în secolul al XX-lea, au apărut în mod inevitabil transformări spectaculoase și în reprezentări din arta occidentală. O trecere în revistă a unora dintre cele mai importante modele de ilustrare a părului în artă ar trebui să includă prototipul cast al Fecioarei Maria (întotdeauna cu părul acoperit), idealurile de frumusețe feminină din perioada Renașterii (influența artei și spiritualității antice, Venus fiind modelul prin excelență, cu a ei podoabă capilară bogată, lungă și despletită), fascinația pre-rafaeliților față de părul lung, în nuanțe de blond și roșcat, puternicele valențe simbolice ale părului din picturile lui Gustav Klimt și coafurile îndrăznețe ori extravagante ale femeilor din lucrările lui Toulouse-Lautrec. Discursul artistic din secolul al XX-lea a adus noi perspective asupra motivului părului, problematizând în special concepte precum identitatea și depășirea unor preconcepții (specificul feminin, normativitatea unor tipologii sociale sau fetișizarea corpului). Poate cea mai reprezentativă operă în acest sens este Relation in Time (1977) a Marinei Abramović și Ulay.

Plecând de la această fascinantă istorie a părului, expoziția Hair Stories prezintă lucrările a 20 de artiste contemporane din România, în care părul constituie motivul principal. Ipostazele feminității sunt surprinse prin intermediul unor tehnici diverse și prin abordări care trec de la oniric la simbolic, de la lucrări inspirate de imaginarul TikTok-ului la problematizarea oricărui prototip feminin (îndeosebi aspectul de „zână” cu păr lung și buclat). Hair Stories by Elseve L’Oréal Paris este, de fapt, o expoziție ce ne arată că modul în care ne purtăm părul vorbește despre noi atât la nivel social, cât și la nivel individual.

Text Cristian Vechiu

Français
L’histoire culturelle des cheveux représente une méthode fascinante pour explorer les relations entre la biologie humaine, le statut et les normes sociales, ainsi que les critères de beauté. À travers différentes civilisations et époques, la signification des cheveux a connu des transformations spectaculaires, dépassant la fonction physiologique pour devenir un cadre à travers lequel diverses communautés ont exprimé leurs affiliations culturelles, religieuses et sociales. La manière dont les cheveux sont exposés, cachés, entretenus, portés ou représentés dans l’art reste pertinente jusqu’à aujourd’hui, contribuant à la définition de l’identité de groupe ou individuelle. Les coiffures des femmes, par exemple, ont reflété depuis les temps anciens l’âge, l’appartenance, les croyances religieuses, l’état civil, la profession, le statut économique et social. En d’autres termes, la manière de présenter les cheveux n’a pas seulement un caractère esthétique et ne se limite pas au simple embellissement du corps.

D’un autre côté, l’attention portée à l’aspect des cheveux constitue, d’un point de vue anthropologique, un aspect inhérent à la nature humaine. Dans ce cas, le recours à l’histoire de l’art est pertinent car dès la préhistoire, nous trouvons différents types de peignes et d’épingles pour les cheveux, tandis que dans l’antiquité, les sculptures témoignent des différents styles de coiffure utilisés à cette époque. Cependant, même dans l’antiquité, le fait de montrer ou de couvrir ses cheveux pouvait exprimer l’appartenance à une certaine classe sociale ou le respect de normes religieuses (comme dans le cas des femmes mariées de l’élite romaine, souvent représentées avec la tête couverte). Bien que l’acte de toiletter les cheveux soit un aspect partagé par d’autres mammifères, seuls les humains ont développé au cours de l’histoire des méthodes pour modifier intentionnellement l’aspect de leurs cheveux.

Au cours de l’histoire, les coiffures des hommes et des femmes ont souvent été distinctes, avec des variations de plus en plus marquées à l’époque moderne. La manière de porter les cheveux a progressivement cristallisé certains styles qualifiés de „féminins” ou „masculins”, la manière de se coiffer devenant un élément de distinction entre les sexes (dans de nombreuses cultures, les cheveux longs étaient une marque de féminité).

Cependant, cela a radicalement changé au XXe siècle, notamment dans les cultures occidentales. Dans les années 1920, des millions de femmes ont adopté le style „bob”, brouillant ainsi les frontières entre les coiffures masculines et féminines. En même temps, au XXe siècle, des transformations spectaculaires se produisent inévitablement dans les représentations artistiques occidentales. Une rétrospective de certains des modèles de représentation les plus importants des cheveux dans l’art devrait inclure le prototype chaste de la Vierge Marie (toujours avec les cheveux couverts), les idéaux de beauté féminine de la Renaissance (influencés par l’art et la spiritualité antiques, Vénus étant le modèle par excellence, avec sa chevelure abondante, longue et lâchée), la fascination des préraphaélites pour les cheveux longs, blonds et roux, les fortes connotations symboliques des cheveux dans les peintures de Gustav Klimt, et les coiffures audacieuses ou extravagantes des femmes dans les œuvres de Toulouse-Lautrec. Le discours artistique du XXe siècle a apporté de nouvelles perspectives sur le motif des cheveux, problématisant notamment des concepts tels que l’identité et le dépassement des préjugés (la spécificité féminine, la normativité de certains types sociaux ou la fétichisation du corps). L’œuvre la plus représentative de ce point de vue est peut-être „Relation in Time” (1977) de Marina Abramović et Ulay.

Partant de cette fascinante histoire des cheveux, l’exposition Hair Stories présente les œuvres de 20 artistes contemporaines de Roumanie, dans lesquelles les cheveux constituent le motif principal. Les facettes de la féminité sont capturées à travers diverses techniques et approches qui passent de l’onirique au symbolique, des œuvres inspirées par l’imaginaire de TikTok à la problématisation de tout prototype féminin (en particulier l’apparence de la « fée » avec des cheveux longs et bouclés). Hair Stories by Elseve L’Oréal Paris est, en fait, une exposition qui nous montre que la manière dont nous portons nos cheveux parle de nous, tant au niveau social qu’individuel.

Text Cristian Vechiu