Maria a României

Figură marcantă a monarhiei noastre, Maria a României a rămas în istorie nu numai prin faptele eroice din timpul Marelui Război, dar și prin latura artistică a ființei sale, manifestată încă din copilărie și din tinerețe. Sosită în România la vârsta de 16 ani, principesa Maria va nutri o iubire sinceră și nedezmințită pentru țara pe care o va conduce mai târziu.

Pictura – pasiune princiară și regală

Încă din tinerețe, principesa Maria manifestase interes pentru pictură și desen, pasiuni care preocupau foarte mult, în acea epocă, aristocrația și nobilimea și care deveniseră în familiile regale – alături de muzică – „materii” aproape obligatorii în educația vlăstarelor princiare. Modelul scolastic s-a aplicat și în cazul nepoatei reginei Victoria, aceasta având și un talent înnăscut, după cum mărturisește în Povestea vieții mele: „Aveam aplecare numai pentru o singură artă: pentru pictură. Bineînțeles, îmi plăcea și cititul, dar mă simțeam mai mulțumită cu penelul în mână.” 

Tânăra principesă a luat primele lecții foarte bune, timp de șase săptămâni, cu profesoara Ruth Mercier, „renumită pentru pictarea florilor”, a cărei „tehnică în acuarelă era fără pereche”. 

Având decența de a nu se considera o mare artistă în domeniu, regina era, totuși, conștientă de talentul său, ale cărui mărturii se păstrează și astăzi în muzeele din țară sau în colecții private. „Niciodată n-am lucrat destul ca să ajung o adevărată artistă, dar ce ieșea din mâna mea avea o oarecare originalitate și vigoare, pe cât se pare; desenul era bun și aveam netăgătuit darul culorii”. Deși viața nu i-a oferit șansa de a face studii serioase în domeniul artei, Maria și-a dezvoltat talentul „într-o anumită direcție, cu aplecare spre partea decorativă”. 

Florile și grădinile reginei

Pasionată întreaga viață de grădini și de flori – „de la mama am moştenit, cu toatele, nemărginita noastră iubire pentru flori” –, tânăra principesă va picta exclusiv flori, într-o manieră specifică stilului Art Nouveau, în care naturalul se împletește armonios cu decorativul. Pictează împreună cu sora sa, Victoria Melita, atât de des invitată la Castelul Pelișor din Sinaia, unde locuiește într-un apartament de la etajul al doilea, situat chiar vizavi de atelierul de pictură.

Unei artiste ca regina Maria natura țării de adopție de la gurile Dunării i-a oferit nespuse clipe de bucurie, trăite în grădinile și în parcurile reședințelor regale, la a căror înfrumusețare a contribuit plenar. Se alătura acestei iubiri pentru natură și principele Ferdinand, soțul său, pentru care botanica a fost mai mult decât o pasiune. „Nando și cu mine iubeam mult florile” – mărturisea regina în Povestea vieții mele. 

„Când eram cu el printre flori, Nando se făcea iarăși cel pe care-l cunoscusem la Coburg și Sigmaringen; atunci întinerea, știa să râdă și să petreacă și nu mai avea acea privire plină de griji care mă îndurera. Ah, da, ce mult îi plăceau florile! Aceasta era o puternică legătură între noi, o punte prin care puteam totdeauna ajunge unul până la altul, printre atâtea lucruri ce rămâneau neînțelese”. 

Scriind despre Martha Bibescu, prietenă din tinerețe care avea o reședință la Posada, în apropiere de cea regală din Sinaia, regina Maria va evoca pasiunile comune pe care cele două talentate aristocrate le vor urma o viață întreagă: „Ne plăceau la amândouă grădinăritul și florile, ne plăcea să plănuim locuințe ciudate și originale, să colecționăm pietre antice sau să descoperim colțuri tainice neexplorate, biserici vechi, case părăsite și atâtea alte lucruri pline de farmec, pentru care alții aproape n-au ochi.” (Povestea vieții mele, vol. 2).

Din ultima perioadă artistică a principesei Maria, Muzeul Național Peleș păstrează o piesă de valoare excepțională: manuscrisul dedicat soțului său, principele Ferdinand, realizat în anul 1906 la Castelul Pelișor, compus din 50 de file de pergamoid, pe care au fost pictate flori, însoțite de versuri de dragoste. 

În colecțiile Muzeului Național Peleș regăsim mai multe acuarele semnate de principesa Maria, al căror subiect sunt crinii sau macii pe care i-a iubit atât de mult, nuferii și irișii, alături de lalelele pictate în 1902 la Cotroceni. De asemenea, s-au păstrat în același patrimoniu de la Peleș și albumele cu fotografii ale reginei Maria, cele dedicate copiilor având coperțile pictate de ea însăși.

Florile au fost decorul în care regina Maria a trăit o viață întreagă, la Cotroceni, la Sinaia, la Bran și la Balcic, la Scroviștea ori la Copăceni. Primăvara sau la începutul verii, suverana le admira în grădina de la Cotroceni, unde „florile se ivesc una câte una, după anotimp: ghiocei, brebenei, narcise, zarnacadele, lalele, stânjenei, liliac, bujori, trandafiri, crini, iar copiii aleargă de colo-colo fericiți, fără griji, plini de viață cotropitoare. Mireasma salcâmilor și, mai târziu, a teilor umple aerul cald, peste tot sunt albine și fluturi de toate culorile”. Toate „casele de vis” ale reginei au avut grădini atent îngrijite și permanent îmbogățite cu flori de toate felurile.

Implicare în viața artistică din România

Principesa Maria s-a implicat și în viața artistică din România, devenind, în ianuarie 1902, la invitația sculptorului Oscar Späthe, președinta de onoare a societății Tinerimea Artistică, înființată în 3 decembrie 1901, a cărei menire avea să fie astfel explicată de pictorul Constantin Artachino: „Am fost o instituție care a dat la începuturile ei tonul în artă, a creat atmosfera și a stimulat pasiunea iubitorilor de frumos pentru a deveni colecționari. A impus rubrica de artă și a creat un statut social favorabil artiștilor, care au început să fie apreciați pentru profesia lor nobilă”.

Debutul acestei legături de durată a principesei cu Tinerimea Artistică este relatat în Povestea vieții mele: „De la început mi-au atras luarea-aminte vechea artă românească și starea artei în România și, scurtă vreme după ce sosisem în țară, un grup de tineri artiști veni la mine ca să mă pun în fruntea lor și să întocmim o societate numită «Tinerimea». Noi eram generația cea tânără ce pășea înainte, descătușată de principiile vechii școli, dar nu ne luam libertăți peste măsură. Luchian, Ștefan Popescu, Vermont, Verona, Kimon Loghi, Steriade, Satmari, Strâmbulescu, Artachino, Pătrașcu, Storck, Späthe și alții făceau parte din această mișcare nouă și, pe acea vreme de pace și belșug, vernisajul salonului nostru anual era o sărbătoare pentru toată lumea aleasă, la care se țineau discursuri frumoase și unde unii pe alții ne încurajam. Până și eu eram destul de îndrăzneață ca să expun câteva din acuarelele mele, care se vindeau în folosul societății. Aceasta făuri între noi o strânsă legătură”.  

Participarea principesei cu lucrări la expozițiile Tinerimii este remarcată și de Eugeniu Buhman: „După ce s-a constituit Societatea Tinerimea Artistică, sub patronajul Principesei, la expozițiile anuale din fiecare primăvară au figurat și lucrări originale de ale ei, flori și motive decorative care s-au prezentat cât se poate de frumos”. La prima expoziție a Tinerimii Artistice, care are loc între 1 martie și 1 aprilie 1902 în Palatul Ateneului și este deschisă în prezența reginei Elisabeta a României, principesa Maria participă cu câteva acuarele (reprezentând iriși și nuferi) și piese de mobilier realizate după propriul design. Un jurnalist va scrie că principesa „pictează flori aproape la fel de bine ca bunul Dumnezeu”.

Balcicul și colonia de artiști a reginei

Deceniul al treilea al veacului trecut îi aduce reginei Maria descoperirea Balcicului, unde este condusă de pictorul Alexandru Satmari și unde va întreține în jurul său o colonie de artiști care, prin creațiile lor, au marcat arta contemporană românească. În 1924, regina cumpără prima proprietate la Balcic, formând în jurul ei, în numai câțiva ani, cu pasiune și energie, o reședință unică în această zonă.

Balcicul va fi locul în care regina Maria va crea cea mai frumoasă grădină a reședințelor sale, natura spectaculoasă a Coastei de Argint – cea atât de bine reprezentată în creațiile pictorilor interbelici. 

Târziu, spre finalul vieții, reginei Maria îi sunt recunoscute meritele artistice și mecenatul prin care a protejat și încurajat atâți pictori. Într-o scrisoare deschisă, datată 8 decembrie 1937, membrii Tinerimii Artistice de altădată – Iosif Iser, Ștefan Popescu, Nicolae Dărăscu, Jean Al. Steriadi, Gheorghe Petrașcu și Eustațiu Stoenescu – îi aduc un omagiu reginei-artiste: „Majestate, fiecare dintre noi își amintește cu emoție de tânăra Principesă de altădată, care a prezidat începuturile artei noastre. […] Fala noastră va fi că am trăit vremurile acestea mari, că am lucrat și ne-am format sub domnia Majestăței Voastre, că facem parte din marele cortegiu al vieții și domniei Majestăței Voastre”.

Designul de mobilier – un alt talent al reginei

Realizate în cadrul atelierelor Școlii de Arte și Meserii din Sinaia, piesele de mobilier concepute de principesa Maria – multe dintre ele păstrate cu grijă în colecțiile Muzeului Național Peleș – au decorat interioarele Castelului Pelișor. 

Cele mai valoroase piese fac parte din garnitura de mobilier realizată în anul 1909, din lemn de tei aurit, pentru a decora interiorul dormitorului de aur și al salonului aferent din Castelul Pelișor, principesa Maria fiind ajutată în transpunerea motivelor decorative de către arhitecții Karel Liman și Jean Ernest.

În cadrul expoziției din martie 1903 a Tinerimii Artistice, principesa Maria a expus obiecte de mobilier ce-i poartă amprenta stilului și care stârnesc interesul artiștilor și jurnaliștilor contemporani. Ziarul Adevărul face o prezentare specială a creațiilor „artistei de talent și mare pricepere”: „Un divan acoperit cu o splendidă cuvertură, admirabil brodată în violete de d-na Anna Roth, se află în fund. Dulap, scaune, fotolii… țesute în pene de păun – o oază de culori în care natura a pus toată arta-i neîntrecută și pentru care prințesa pare a avea o deosebită admirațiune – completează aranjamentul acestei camere, în care un clarobsur te face să visezi la castele artistice”.

Principesa Maria va deveni o mare promotoare a curentului Art Nouveau, achiziționând piese de artă decorativă pentru decorarea reședinței sale de la Sinaia. Castelul Pelișor păstrează sculpturi și busturi semnate de Mary Alyce Thornycroft (reprezentând-o pe mama Mariei, marea ducesă Maria Alexandrovna), de Oscar Späthe (Sfânta bizantină, achiziționată de principesă în 1904, sau bustul Melancolia), Fritz Storck (Eva sau Tentaţiunea) ori Alexandru Călinescu. 

Arhitectura și decorația interioară s-au adăugat, firesc, armonios, acestei pasiuni a reginei pentru amenajările peisagistice. Frumoase în exteriorul simplu, cu pereții zugrăviți în alb, cu saloane al căror spațiu s-a prelungit, vizual, în parcurile însuflețite de augusta-i prezență, reședințele reginei Maria – fie ele palate, castele, case sau simple colibe – poartă toate amprenta gustului său ales. 

Pasionata colecționară de artă

O altă latură specială a artistei care a fost Maria a României a constituit-o colecționismul de artă, pasiune pe care suverana și-a împlinit-o întreaga viață, din neuitatele călătorii pe meridianele lumii aducând în țară, pentru decorarea reședințelor sale, obiecte de artă ce au corespuns gustului său atât de eclectic, socotind că „este o binecuvântată însușire de a înfrumuseța orice, de a face mai atrăgătoare întâmplările și ființele și de a scoate la iveală mai mult lumina decât umbra”. 

Iubirea pentru fotografie

O altă pasiune a reginei Maria a fost fotografia, pe care a practicat-o încă din tinerețe, alături de un alt împătimit al domeniului, principele Ferdinand al României, soțul său. Reginei i-a plăcut să facă fotografii și, mai ales, să se lase fotografiată, în cadrul natural splendid al reședințelor sale de la munte, de la câmpie și de la mare sau în interioarele „caselor de vis”, la a căror amenajare a trudit o viață. Regina este conștientă de frumusețea ei și se consideră obligată să păstreze amintirea acestei frumuseți și pentru generațiile ce vor urma, ceea ce a dus la crearea unei imense arhive fotografice deținute de Muzeul Național Peleș și de Arhivele Naționale ale României.  

Muzica, teatrul și filmul

Muzica, teatrul și filmul au pasionat-o întreaga viață pe regina Maria, care a reușit să le insufle și copiilor săi gustul pentru creațiile artistice din aceste domenii. Legătura absolut specială a lui George Enescu cu reginele Elisabeta și Maria abia dacă mai trebuie evidențiată, o întreagă bibliografie în materie evocând această relație absolut specială pe care marele compozitor a avut-o cu capetele încoronate ale României. 

Spre finalul vieții, muzicianul avea să-i mărturisească primului său biograf, Bernard Gavoty: „Aveam, la acea epocă, onoarea și plăcerea de a mă duce destul de des la Palatul Regal. Am și acum încă, pe peretele din salon, o fotografie pe care prințesa Maria mi-a oferit-o în 1908, la Sinaia. Dedicația, prea flatantă, în engleză – «And he awakes the music of our souls» [«Și el trezește muzica din sufletele noastre.»] – ar putea să-mi dea motive de orgoliu, pentru că, acolo, fac figură de magician.” (v. Les souvenirs de Georges Enesco / Amintirile lui George Enescu, 2005). 

Recitalurile susținute de George Enescu în Sala mare de concerte a Castelului Peleș sau la Palatul Regal din București, alături de regina-poetă Carmen Sylva și de violoncelistul Dimitrie Dinicu, au rămas în memoria contemporanilor. Reginei i-au plăcut și spectacolele de operă și operetă, pe care le urmărea cu interes la Opereta Română din București. 

De obicei, suverana prefera organizarea unor recitaluri de muzică clasică la reședința din Dealul Cotroceniului, în compania unor invitați speciali. Duminică, 25 noiembrie 1928, regina Maria a organizat aici un „ceai cu invitaţi, ca să-l ascultăm pe Enescu. Pinx [George Enescu] a fost într-o formă de zile mari şi aproape că s-a depăşit pe sine. Vioara lui a sunat extraordinar în marele nostru salon alb. A încheiat cu Parsifal la pian. Am stins majoritatea luminilor şi toţi s-au lăsat cuprinşi de extraordinara frumuseţe a artei sale.” (Regina Maria a României, Însemnări zilnice, vol. X, 2013). 

Expoziția „Maria a României. Regină și artistă” este realizată în parteneriat cu Muzeul Național Peleș, Muzeul Național Brukenthal, Muzeul Municipal „Regina Maria” Iași și Muzeul Naţional Cotroceni.

Design expoziție: Diana Nicolaie

Femeile Pictore și Sculptore

În 1916 apare la Bucureşti Asociaţia Femeile Pictore şi Sculptore, întemeiată de artistele Cecilia Cuţescu-Storck, Olga Greceanu şi Nina Arbore, ce va fi susţinută de regina Maria. Expoziția prezintă lucrări semnate de marile artiste ale României: regina Maria, Cecilia Cuțescu-Storck, Olga Greceanu, Lucia Dem. Bălăcescu, Nadia Grossman-Bulighin, Mina Byck Wepper, Irina Codreanu, Georgeta Peters Holban, Celine Emilian, Elena Popea, Micaela Eleutheriade, Margareta Sterian, Ligia Macovei, Rodica Maniu (Mützner), Nina Arbore, Margareta Cossăceanu-Lavrillier, Maria Ciurdea Steurer, Merica Râmniceanu, Milița Petrașcu, Lucia Beller, Magdalena Rădulescu, Lola Schmierer Roth, Casilda Miracovici, Florența Pretorian, Maria Brateș-Pillat, Ecaterina Filionescu Murnu, Corina Lecca Pârvulescu, Letiția Lucasievici, Juliette Orășianu. 

Capitol curatoriat de Alexandra Ilniţchi-Ardelean
Design expoziție: Diana Nicolaie