Mihai Viteazul

În octombrie 1593, Mihai Viteazul a devenit domn al Țării Românești. În toamna anului următor, 1594, a inițiat o campanie eroică împotriva otomanilor, atacând cetățile turcești de la Dunăre și cucerind Brăila. În ciuda superiorității numerice a otomanilor, marele vizir Sinan Pașa a fost învins la Călugăreni, în august 1595, însă l-a forțat pe Mihai Viteazul să se retragă strategic în Transilvania. Armata otomană a ocupat Bucureștiul și a avansat până la Târgoviște, dar în octombrie turcii au fost alungați din țară cu ajutorul nobilului transilvănean Sigismund Báthory.

În anul 1600, Mihai Viteazul a realizat unificarea tuturor celor trei țări române, devenind conducătorul lor după ce a ocupat Transilvania în octombrie 1599 și Moldova în mai 1600, îndepărtându-i pe Andrei Báthory, respectiv pe Ieremia Movilă. Cu toate acestea, domnia sa a fost de scurtă durată. Răscoala nobilimii maghiare și înfrângerea de la Șelimbăr, în octombrie 1600, cu ajutorul trupelor generalului imperial Gheorghe Basta, au pus capăt acestei unificări.

În paralel, polonezii l-au readus pe Ieremia Movilă în Moldova și au încercat să-l impună pe fratele acestuia, Simion, în Țara Românească. Deși Mihai Viteazul a revenit la sud de Carpați, nu a reușit să-l învingă pe Simion Movilă și, în decembrie 1600, a părăsit țara, îndreptându-se spre Viena și apoi spre Praga, pentru a solicita sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, căruia îi jurase credință în 1598.

În 1601, când nobilimea ardeleană s-a răsculat împotriva generalului Gheorghe Basta, alegându-l din nou pe Sigismund Báthory ca principe, Mihai Viteazul a fost trimis de împărat alături de generalul imperial să restabilească ordinea. La șase zile după victoria de la Gurăslău, pe 3 august 1601, împotriva lui Báthory, Mihai Viteazul a fost asasinat din ordinul lui Gheorghe Basta. A lăsat, însă, în istoria românilor un exemplu de curaj și de măreție.

Expoziție realizată în parteneriat cu Muzeul de Artă Brașov.