Sâni

O premieră absolută în materie de expoziții românești, care explorează reprezentările sânilor în arta românească, de la pictură, sculptură și până la instalații. De la obiect al dorinței la cenzură, de la admirație la rușine, sânii au fost un catalizator al dezbaterile culturale din ultimele decenii. Expoziția prezentată la Art Safari își propune să examineze abordările diverse în care artiștii au redat această parte a corpului femeiesc.

Text de Antonia Iordache

Estetism
De-a lungul istoriei artei, sânii au reprezentat o sursă inepuizabilă de fascinație și de conflict. Opțiunile stilistice și tematice în redarea sânilor oglindesc deopotrivă evoluțiile estetice și schimbările de perspectivă asupra corpului și rolului femeii. Această protuberanță naturală a bustului feminin – venerată și dorită, cenzurată și pedepsită, disputată și revendicată – primește o încărcătură simbolică versatilă, pendulând între sacru și profan. De la influențele academiste ale secolului al XIX-lea și până la experimentările moderne și contemporane, nudul a traversat idealizări formale și conceptuale, abordări abstracte, hibride sau politizate, surprinse în teme ca maternitatea, erotismul, cenzura sau estetismul. Sâni. O expoziție cum nu s-a mai făcut aduce laolaltă diverse reprezentări ale sânilor în arta românească de la 1880 până în prezent, oferind astfel o perspectivă amplă asupra transformărilor acestui motiv artistic în cultura vizuală. Expoziția răspunde unei inițiative mai largi de chestionare a așteptărilor sociale și culturale legate de corpul feminin în contextul artistic și societal contemporan, alăturându-se altor expoziții internaționale, precum Breasts (Bienala de la Veneția, 2024), Boobs in the Arts (Dittrich & Schlechtriem, Berlin, 2023), Darker, Lighter, Puffy, Flat (Kunsthalle Viena, 2023).

Erotism
În arta începutului de secol XX, modelul neoclasic, al sânilor adolescentini, abia înmuguriți, redați cu migală, se menține concomitent cu creațiile mai novatoare, influențate de impresionismul francez și de secesionismul german, în care sânii generoși, de femeie în deplină maturitate sexuală, sunt tratați în tușe lejere sau impasto, pentru a crea impresia de carnalitate. Astfel, pictura românească modernă înregistrează uneori de la aceiași autori – Camil Ressu, Iosif Iser, Nicolae Tonitza ș.a. – atât nuduri academist-venusiene, culcate pe sofale boierești, în care sânii și pubisul personajelor sunt parțial acoperiți (sugerând, conform etichetei vremii, sfiala personajelor feminine), cât și reprezentări de budoar, în care trupurile feminine, cu forme rotunjite, dar atletice, se oferă privirii, expunându-și dezinhibate părțile intime. Ulterior, geometrizarea și stilizarea corpului feminin în compoziții fanteziste, á la Ion Alin Gheorghiu sau Sabin Bălașa, dez-erotizează sânii, convertindu-i strict în motiv de reflecție formală. Prin contrast, cele mai recente lucrări prezentate în expoziție – semnate de Roman Tolici, Felix Aftene, Paul Baraka Marat, Ondine Slimovschi – se apropie de formule hiper-realiste. Mizându-se fie pe evidențierea imperfecțiunii sânilor („prea” mari, „prea” mici, asimetrici, flasci), fie pe compunerea unui ideal digitalizat al acestora, sunt confruntate percepțiile sociale asupra feminității și sexualității.

Maternitate
Imaginea iconică a Madonei Galaktotrophousa, care o înfățișează pe Fecioara Maria alăptând, a apărut inițial în perioada bizantină și a rămas o temă constantă de-a lungul istoriei artei, chiar și în unele epoci caracterizate de norme pudibonde (cum ar fi Evul Mediu Târziu sau perioada victoriană). Imaginea a continuat să fie prezentă în arta vizuală și să evolueze, însă reprezentarea laicizată a mamei cu sânul dezgolit, hrănind pruncul, și-a păstrat dimensiunea spirituală, așa cum se poate vedea în lucrări din secole diferite, ca Maternitate, de Mina Byck Wepper, sau Milk Behind the Judgement, de Andrei Gamarț. În arta modernă și în cea contemporană, reprezentarea mamei care își oferă sânii plini de lapte pruncului nu este lipsită de încărcătură erotică. Sânii lăuzei nu sunt doar un simbol al hrănirii și al fertilității, ci și un obiect al dorinței originare și un indiciu al puterii feminine – reflectare a complexității rolului matern.

Cenzură
În ultimele decenii, experimentările artistice au redefinit standardele dezinhibiției, abordând nonconformismul sexual și vulnerabilitatea din perspective estetice diverse. Un aspect al imaginarului cultural contemporan în care se reflectă tensiunile dintre libertatea expresiei și normele culturale restrictive ține de reprezentarea sfârcurilor feminine. Pe platformele de social media, imaginile cu sâni în care sfârcurile sunt vizibile sunt adesea cenzurate din cauza asocierii mameloanelor cu excitația și activitatea sexuală. Ca reacție la aceste limitări ale expresiei, au apărut numeroase intervenții feministe, precum lucrarea Iele a Ralucăi Ilaria Demetrescu, în care este evidențiată incoerența argumentului și acuzat controlul mediatic asupra standardelor de reprezentare a corpului uman. Politicile feministe vizează atât acceptarea corpului, cât și critica privirii obiectificatoare (the gaze) care transformă corpul femeii într-un bun de consum. În lucrările semnate de Alina Marinescu și Andra Ichim sânii încetează să fie un simbol al poftei sexuale masculine sau un memento al sacrificiului matern – ei sunt revendicați ca parte intimă și esențială a identității feminine.